Viata Sfintei Xenia

Sfanta Xenia a trait in Sankt Petersburg, in timpul domniei imparateselor Elisabeta Petrovna si Ecaterina a II-a, fiind casatorita cu Andrei Theodorovici Petrov, capelmaistru imperial.

Se presupune ca in primii ani Xenia a dus o viata obisnuita, destul de confortabila, prestand servicii ce nu aveau nevoie de nici o remuneratie sau rasplatire. Se pare de asemenea ca a fost fericita in casnicie, fiind cu totul devotata sotului ei, care traia insa putin cam lumeste. Desi tanar ca varsta si cu o sanatate robusta, acesta a murit subit in timpul unei petreceri de noapte.

Moartea fulgeratoare a iubitului ei sot a zdruncinat-o profund pe Xenia Grigorievna, schimbandu-i cu desavarsire viata. Pe atunci avea doar 26 ani, nu se bucurase de urmasi, iar sotul ei trecuse la cele vesnice total nepregatit. Adanc afectata de moartea sa, ea a ajuns sa se cerceteze cu luare-aminte si sa inteleaga toata trufia si desertaciunea placerilor si bogatiilor lumesti. Si-a dat seama ca adevarata valoare se afla numai in bogatia duhovniceasca, iar adevarata bucurie n-o gasim decat in Hristos.

Spre surprinderea rudelor si a prietenilor, Xenia Grigorievna a inceput sa renunte la tot ce avea. Banii si toate bunurile le-a impartit saracilor, chiar si casa i-a daruit-o dragei sale prietene Parascheva Antonova.

Rudele, considerand-o iresponsabila, au dat-o in judecata, spre a impiedica instrainarea totala a averii fostului ei sot, motivand ca moartea acestuia a dezechilibrat-o mintal. Dar in urma unui minutios examen medical, la care a fost supusa, s-a constatat ca era deplin sanatoasa, avand dreptul de a dispune in exclusivitate asupra proprietatilor sale.

Dupa inlaturarea tuturor obstacolelor lumesti, Xenia a disparut din Petersburg vreme de vreo 8 ani. Se spune ca in acest timp a trait retrasa impreuna cu o sfanta pustnica, povatuindu-se in ale rugaciunii si ale vietii duhovnicesti de catre un staret luminat.

Spre sfarsitul vietii ea s-a intors in Petersburg imbracata intr-o uniforma veche a sotului ei, de atunci refuzand sa mai raspunda la numele de Xenia Grigorievna, pe care l-a inlocuit cu cel al sotului, Andrei Theodorovici. Poate ca in devotamentul profund fata de sotul ei nadajduia ca astfel ar putea prelua din povara pacatelor lui si a nefericitei sale morti ce il surprinsese total nepregatit. Indurerata si plina de cainta pentru propriile pacate si ale sotului, si-a parasit casa, incepand sa cutreiere pe strazile marginase ale Petersburgului, cunoscute drept Storona (periferia) Petersburgului.La inceput locuitorii Storonei credeau ca este vorba despre o cersetoare cu mintea ratacita, iar vagabonzii strazii o insultau si radeau de ea. Dar ea indura totul cu umilinta, pastrand in fata ochilor imaginea suferintei cumplite a Celui fara de pacat, a Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce a rabdat ocari, batjocuri, chinuri si rastignire, putand fi vazuta adesea in vecinatatea parohiei Sfantul Matei, unde se aflau cele mai nevoiase locuinte.

Cu vremea, oamenii au inceput sa-si dea seama ca Xenia era mai mult decat o simpla cersetoare.Au ajuns chiar s-o invite in casele lor, oferindu-i hrana si imbracamintea necesare pentru a rezista iernilor grele ale Petersburgului. Ea insa nu le accepta niciodata imbracamintea, ci lua de la ei doar cateva copeici, cunoscute sub numele de "regele din spinarea calului", dupa infatisarea calaretului imprimat pe ele. Le impartea apoi saracilor, uneori chiar si cu o anumita proorocie.

Sfanta Xenia era intotdeauna gata sa-i ajute pe toti, in orice imprejurare. In timpul zilei ratacea pe strazi, chipul reflectandu-i starea de spirit launtrica, plina de evlavie si smerenie, de bunatate si bunavointa. Noaptea insa, pe orice anotimp, se retragea pe camp si intra in convorbire cu Dumnezeu.

Intotdeauna plina de impreuna patimire si cautand sa-i ajute pe toti in timpul calatoriei sale pamantesti, Xenia nu a uitat lumea cea pacatoasa nici dupa ce a adormit intru Domnul. Cu adevarat, Xenia, dupa ce s-a apropiat mai mult de Mantuitorul, continua sa se roage pentru cei care Il iubesc pe Dumnezeu.